Cum iau naştere cartofii unguresti (rakott krumpli)…

Nu sunt sigur că traducerea “cartofi ungureşti” e cea mai potrivită, am ales-o deoarece e un preparat foarte asemănăotor “cartofilor fraţuzeşti” doar că sunt specifici gastronomiei maghiare unde se numesc “rakott krumpli”. Oricum, ingredientele sunt:

  • Cartofi (aproximativ un kilogram, depinde de mărimea tăvii în care îi vom găti)
  • Ouă (eu am folosit 8, dar între 6 şi 10, din nou, mărimea vasului în care îi vom găti e relevantă)
  • cârnaţi (csabai, debreceni, sau alte feluri de cârnaţi ungureşti, dar până la orice fel de cârnat afumat cu boia merge)
  • Smântână (cam 250 ml)
  • Bacon (total opţional şi nu e ceva tradiţional dar eu cred cu tărie că baconul face totul mai bun)

Să vedem deci cum ia naştere acest preparat…

Primul pas:

Ca în orice lucru frumos, totul începe cu iubire:  I  ❤️  U

226614697_154498_10861165151833068863

Pasul 2:

223023927_105138_16396019744130060888

Pasul 3

223031275_108567_17638470182921742696

….

După 9 luni…

226611124_153869_11558438692754827487

Aşa ia naştere preparatul numit rakott krumpli, unii spun că se poate obţine şi pe cale artificială, şi anume din cartofi tăiaţi felii şi fierţi puţin (maxim 10 minute) în apă, puşi într-un strat într-o tavă unsă cu unt, peste care punem un strat de felii de cârnat, apoi un strat de ouă fierte felii, un strat de smântână uşor condimentată cu sare şi praf de usturoi (şi eventual diluată cu puţin lapte), apoi încă un strat de cartofi, unul de cârnaţi, unul de ouă şi la final un ultim strat de smântână peste care se rade caşcaval, brânză, etc şi se introduce la cuptorul încins la 200 grade timp de aproximativ o oră sau până se rumeneşte frumos. Practic totul făcut artificial şi nu aşa cum au vrut strămoşii noştri.

E posibil să funcţioneze şi această metodă artificială pe care eu însă o consider total neortodoxă şi netradiţională. Intenţionez să înfiinţez şi o asociaţie pentru rakott krumpli-ul tradiţional, care să militeze pentru introducerea în constituţie a metodei tradiţionale şi naturale de înmulţire a cartofilor cu cârnaţi.

#foodreviews – episodul 9 – Spoon Grill & bar

Despre Spoon-ul din Lotus am mai scris, acum au deschis un local trendy, pe malul Crişului, aproape de Crinul Alb şi Rivo dar mesajul pare a fi mai degrabă “fmm Rivo” întrucât se vrea o concurenţă destul de directă cu Rivo. Deci vrea şi Spoon să joace în liga restaurantelor high-end şi pare să funcţioneze, au terasă pe malul crişului, au design modern, am fost în weekend şi cam aveam nevoie de rezervare ca să mănânc.

20160522_172535

Atmosfersa şi servirea

Atmosferă hip&trendy, cu menţiunea că pe terasă în timpul zilei vor exista inevitabil locuri în care să te bată soarele… mă rog… mergeţi şi voi seara. Servirea e asigurată în parte de chelnerii de la spoon-ul din Lotus. Decentă. Nu am mare lucru de obiectat aici.

Aperitiv – tartar de ton, pastă de anşoa, tortilla. 

Mai ţineţi minte ce ziceam despre tartarul de biban al celor de la Allegria? Aici a fost mai bine, tartarul de ton era amestecat cu ceapă şi alte ingrediente, nu era neapărat curajos dar avea lângă o pastă de anşoa care prin natura lui era destul de sărată. Tortilla delicioasă. Bun, spre foarte bun şi o prezentare reuşită.

20160522_165719

Fel principal – Piept de raţă sous vide cu piure de păstârnac şi ceva gem de prune

20160522_171019

OK, deşi sous vide sună pretenţios e o tehnică folosită pentru a găti carnea la temperatura potrivită, fără să mai ai stresul “câte minute o prăjesc”, e deosebit de utilă la restaurante. Aici eu cred că nu le-a reuşit. Pieptul de raţă avea pielea perfect rumenită dar interiorul era uşor prea făcut. Setaţi şi voi temperatura de sous vide mai jos ca să iasă bine. Altfel preparatul nu a fost rău, garniturile erau bune şi chiar şi uşor overcooked pieptul era decent.

Fel principal – costiţe barbecue cu cartofi

20160522_170117

Trebuie să fii extrem de detestabil să nu îţi placă costiţele. Astea erau chiar bune. Poate nu cele mai bune costiţe pe care le-am gustat, dar foarte bune, clar mai bune decât cele pe care le-am mâncat la Spoon în Lotus.

Fel principal – Biban cu legume

20160522_170000

Peştele gătit corect şi legumele foarte gustoase, ce ţi-ai putea dori mai mult? Uşor picant (legumele) peştele fraged, pielea crocantă, nimic de reproşat.

Concluzie

E clar că Spoon – Bar & Grill vrea să se bată cu restaurantele high-end din Oradea (Rivo, Graff, Allegria, Crinul Alb) şi din punctul meu de vedere o face bine. Da, e uşor prea fancy şi prea hipsterish pentru gustul meu dar cam aşa sunt şi celelalte, mâncarea e bună, uşor scumpă da plm, trebuie să fie aşa, doar nu eşti sărac dacă mergi acolo… Mă abţin să pun momentan calificativul de “best high-end restaurant” pentru că am fost acolo o singură dată, clar trebuie să mai fac nişte probe, dar ca idee toţi cei de la masă au golit farfuriile…. ceea ce spune multe.

Note

Servire: 8/10
Aperitiv – Tartar de ton: 9/10
Piept de raţă sous vide: 7/10
Costiţe: 8/10
Biban cu legume: 9/10
Raport preţ/calitate: 7/10

 

”Da, si femeile se cacă… ”

shooting-rainbows-poop-shit

Da, știu, nu sunt femeie și practic nu am nicio dovadă că ele chiar s-ar căca… dar am eu o bănuială… și presimt că ăsta va fi următorul articol care va deveni viral pe netul românesc deci vreau să o zic eu primul… Știu, sună halucinant, femeile cică nu ar lansa curcubee cu miros de levănțică din cur când se duc la baie ci s-ar căca…

De ce spun asta?

Pentru că acum vreo 2 săptămâni am aflat de la AndraFărăZahăr că femeile o sug:

AndraFărăZahăr – Da, mă, o sug

Iar azi am aflat că nu doar că o sug… dar cică le-ar plăcea să se fută…

Ioana Duda – Și noi ne futem

Nu se poate așa ceva, creierul meu a fost bulversat, au venit fetele astea și brusc am aflat că femeile o sug și se fut. Am trăit pe pământul ăsta degeaba, până acum habar nu aveam că aceste ființe gingașe ar face așa ceva. Noroc cu ele că mi-au zis altfel poate nu aflam niciodată. Deci am presupus că dacă femeile chiar fac asta (mă refer la supt și la futut) poate sunt și ele oameni și când merg la WC defapt se cacă și nu revarsă curcubee cu aromă de levănțică din cur…

Desigur, înțeleg, femei independente care își pot alege parteneri sexuali după bunul plac, exact ca bărbații, jos cu patriarhatul care le obliga să fie cuminți! Pot fi și ele nebunatice și pot să își satisfacă poftele carnale fără să fie judecate de societate care nu are absolut nici un drept să se bage în viața lor intimă…. Așa e…

Fetelor, să vă spun un secret… noi știam că voi vă futeți și o sugeți de câteva sute de ani… ne bucurăm că ați aflat și voi în 2016…. și nu v-am judecat niciodată pentru asta… tot timpul am apreciat și iubit femeile, nu suntem noi misogini, sunteți voi feministe proaste.

#foodreviews – episodul 6 – Caro Hotel & Restaurant

Caro e un hotel/restaurant pe care l-am remarcat de ceva vreme, dar l-am evitat din mai multe motive. In primul rând e restaurantul unui hotel, 90% din restaurantele care aparţin de hoteluri sunt naşpa, scrie şi în tribunal că aşa trebuie să fie ele, cu feţe de masă apretate, multe tacâmuri şi pahare pe masă, atmosferă de înmormântare, uneori mulţi oameni iesiţi în cofee break de la vreo conferinţă… ewwww.

Al doilea motiv e că e situat fix vis-a-vis de “cimitirul tineretii mele” respectiv liceul Aurel Lazăr…

Dar având în vedere că îmi tot apărea pe feedul de facebook cum că ar avea pizza şi meniul zilei şi că e bun (si e accesibil în pauza de prânz) am zis că merită încercat…

Atmosfera

Ok, asta e ca la toate celelalte restaurante de hotel la care am fost, nasoală, feţe de masă apretate, multe pahare şi tacâmuri pe masă, muzică în surdină, chiar mă bucuram ca veneam de la birou şi eram la costum altfel parca nici nu m-as fi asezat… Localul nu vrea sa epateze neaparat dar sa fie ceva frumos sa placa la toti corporatistii…

Servirea nu e rea dar nici nu excelează, o atitudine care indica mai mult o uşoară surprindere decât entuziasm gen “serios? a venit… s-a aşezat… oare ce vrea? te pomeneşti că vrea să mănânce? hai că poate pleacă… nu pleacă? ok, hai că mă duc să îl întreb ce vrea că m-a făcut curioasă…”.

Meniul e promiţător, feluri principale sunt destul de puţine (mai exact 13 preparate), când meniul are 40 de feluri e clar că măcar jumătate din ele vor fi scoase din congelator şi încălzite la microunde. Aici nu pare a fi cazul.

Iniţial am vrut să încerc un piept de pui învelit în bacon cu ouă poşate şi dovlecei, suna interesant… Din păcate mi s-a zis că durează aproximativ 40 de minute (OK, e bine că mâncarea e proaspăt pregătită, dar parcă se putea eficientiza un pic procesul de gătire), mă rog… până la urmă am luat:

Steak de vită Navaro (sau ceva de genu) cu sos de ciuperci şi piure de cartofi.

IMG_20160301_133242-2

Am menţionat deja că în România în general şi în Oradea în special nu există prea multă tradiţie în gătitul cărnii de vită. Iar ideea de “grătar în sânge” încă sperie multă lume. Aici am avut o surpriză plăcută. Am cerut să fie medium-rare şi… chiar a fost medium-rare.

IMG_20160301_133847-2

Condimentarea a fost şi ea plăcută, simplu, curat, se simţea aroma piperului proaspăt măcinat. Defapt singura critică pe care o pot aduce fripturii era carnea în sine… Era o bucată cu foarte puţină grăsime şi nu era chiar cea mai fragedă sau savuroasă vită pe care am mâncat-o. Oricum a fost foarte bună şi la 30 de lei porţia nu cred că puteam spera la ceva mai bun.

Sosul de ciuperci nu era rău deloc, poate un pic neutru, dar nici nu era cazul să eclipseze vita. Personal nu sunt fan al combinaţiilor dintre carne de vită şi sos alb, dar e vorba strict de preferinţele mele.

Per total o mâncare bună, corectă, nu te trimite în vreo Nirvana culinară dar e bună.

Încurajat de experienţa plăcută pe care am avut-o cu steak-ul de vită am zis să revin a doua zi să văd cum e pizza… (pe lângă cele 13 feluri principale au paste şi pizza). Poate nu ar fi trebuit.

Pizza Prosciuto Funghi

IMG_20160302_135343

Sosul roşu l-am adăugat eu încercând să salvez dezastrul, din păcate fără prea mare succes. Se spune că Pizza e ca sexul, când e bine e foarte bine şi când nu e bine tot e destul de bine. Eh în cazul de faţă pizza asta a fost varianta sexului surpriză… într-o închisoare… mexicană… cu un tip tatuat pe nume Jose Grande Pulos care e alergic la vazelină.

În primul rând a durat aproximativ 50 de minute… probabil în timpul ăsta au făcut şi brainstorming despre cum se poate crea cea mai proastă pizza din univers, caz în care au făcut o treabă destul de bună.

Nici măcar nu seamănă foarte tare cu o pizza, am mai făcut eu de câteva ori pizza în stare de ebrietate şi tot nu mă îndepărtam chiar atât de tare de ideea de bază. Măcar putea fi rotundă… Aluatul nu părea nici el unul de pizza… ştiu asta pentru că în partea de sus aluatul era încă necopt… dar compensa prin faptul că la bază era ars. Şunca părea tăiată de un copil cu dexteritate sub medie, cu cuţitul de întins unt. Noroc că după 50 de minute de aşteptare deja îmi era foame şi eram în întârziere aşa că am făcut un efort şi cu suficient sos roşu şi ardei iute am reuşit să mănânc cea mai mare parte a acestui dezastru culinar, că refuz să îi spun pizza.

Concluzie:

Înainte de toate, pentru numele a tot ce e Sfânt şi bun pe lumea asta, scoateţi pizza din meniu! Ce am mâncat era atât de departe de conceptul de pizza încât nu văd cum s-ar putea remedia. Ce nu merge, nu trebuie forţat…

Restul preparatelor par interesante, au şi meniul zilei (17 lei include cafea sau desert la alegere, există şi variantă vegetariană pentru cine e interesat), vita a fost bună, dacă puteţi trece peste atmosfera dubioasă (specifică oarecum restaurentelor de hotel) poate fi o opţiune. Dar sub nicio formă nu comandaţi pizza.

Note:

Servire: 6/10
Steak de vita cu sos de ciuperci: 8/10
Pizza Prosciuto&Funghi: 0/10
Raport Preţ/Calitate: 9/10 pentru steak-ul de vită 30 lei e super decent pentru o friptură de vită gătită bine, 0/10 pentru pizza (16 lei… dar era mult şi 1 leu).

 

O pizza pe zi îţi poate salva viaţa, află de ce.

Am mai scris despre efectele miraculoase ale acestui aliment dar nu am apucat să vorbesc despre toate ingredientele, iată din ce este compusă o pizza (în cazul de faţă e vorba de Crudo e gorgonzola din făină integrală dar majoritatea ingredientelor se regăsesc şi în celelalte sortimente).

Prosciutto-crudo-e-gorgonzola

Ţin să menţionez că toate informaţiile au fost luate cu copy/paste de pe internet, nu am adăugat nimic de la mine, doar am formatat pentru o lectură mai uşoară.

FAINA INTEGRALA –  previne constipatia, scade colesterolul din sange si te poate ajuta sa scazi in greutate.
DROJDIA – Întăreşte sistemul imunitar, ţine sub control hepatitele A, B şi C,  are efect revigorant asupra sistemului nervos, combatand depresiile si tulburarile psihice si în alte afectiuni grave, precum Parkinson si Alzheimer, este indicata si persoanelor anemice, dar si celor care au probleme de asimilare a mineralelor, în special magneziu si calciu.este indicata si persoanelor anemice, dar si celor care au probleme de asimilare a mineralelor, în special magneziu si calciu, combate obezitatea, ajuta în tratamentele anticancer, tratează psoriazisul.
ULEIUL DE MASLINE – contine vitaminele A, B1, B2, C, D, E, K, fier, acizi grasi nesaturati 85%, acizi grasi saturati 15%, trigliceride, clorofila etc Fiind numit prietenul ficatului, uleiul de masline este un bun drenor hepatic si biliar, avand si efect laxativ. Pe langa faptul ca este un tonic biliar, uleiul dizolva pietrele din bila. ajuta de asemeni tubul digestiv, contribuind la vindecarea gastritei si a ulcerului. Are proprietatea de a intarzia procesul de imbatranire, protejand inima si arterele, dizolvand chiagurile din vasele de sange, reducand colesterolul si tensiunea
SAREA – combate durerea in gat, ajuta la o mai buna digestie, alimentele consumate vor fi digerate mai uşor, iar riscul de acumula caloriile sub formă de grăsimi se va reduce la minimum.
PIPERUL – Creste nivelul secretiei de acid din stomac, ajutand astfel digestia si combatand diareea, constipatia, balonarea si crampele provocate de fermentarea alimentelor nedigerate complet. Combate raceala si tusea – in medicina naturista Ayurveda piperul e adaugat in tonicurile folosite pentru vindecarea racelilor si tusei, deoarece desfunda nasul si sinusurile.E antibacterian – Proprietatile antibacteriene ale piperului negru ajuta organsimul sa lupte impotriva infectiilor si stopeaza proliferarea bacteriilor din tractul digestiv..E un bun antioxidant – Piperul (ca orice alt antioxidant) poate opri sau repara distrugerile cauzate in organism de radicalii liberi si astfel poate preveni cancerul, bolile cardiovasculare si afectiuni ale ficatului.Conform medicinei ayurvedice, piperul negru poate ajuta organismul sa se apere eficient de otita si cangrena, e de mare ajutor in cazuri de hernie, raguseala si pentru a trata intepaturile de insecte. In plus, se spune ca alina durerile reumatice. Ajuta la tratarea astmului si a tusei convulsive.
ROSIILE  – previn cancerul de prostata, afectiunile sistemului osos, ischemia si aritmia cardiaca
OREGANO – trateaza colici abdominale, renale, biliare, astm brontic, bronsite acute si cronice, traheite, tuse cu expectoratie, tuse convulsiva, aerofagie, atonii gastrice, gastrite, astenie nervoase, epilepsie, henoragii, dismenoree, amenoree, diaree, febra tifoida, lumbago, torticolis, boli reumatismale, convalescente, otalgii, dentalgii, edeme, enterite dizenteriforme, etc
BRANZETURILE CU MUCEGAI – ajuta in tratamentul infectiilor cu germeni sensibili, ca faringita, bronsita, pneumonia, amigdalita, endocardita bacteriana – infectia uneia dintre tunicile inimii, endocardul – sifilisul, blenoragia si angina lui Vincent, dar si in prevenirea crizelor de reumatism articular acut.
PROSCIUTTO CRUDO –întărește sistemul imunitar și îmbunătățește funcțiile de protecție ale organismului. În compoziția ei găsim o serie de vitamine ca de exemplu – retinol, niacina, tiamina sau riboflavina, dar și minerale ca – potasiu, fosfor, calciu sau seleniu. De asemenea are un rol benefic asupra inimii, și în special asupra musculaturii inimii, reglând contractilitatea mușchiului cardiac.
BUSUIOCUL – trateaza de la raceli si gripe, la indigestii la impotenta si frigiditate.
ARDEIUL IUTE – trateaza laringita, bronsita, tusea, si durerile de gat.

Dacă găsiţi voi un supliment alimentar cu atâtea efecte benefice îl cumpăr, până atunci rămân la pizza mulţumesc frumos. Serios, ginco biloba e pipi de zână pe lângă pizza.

Poza de profil – Noua monedă cu care îţi poţi cumpăra karma pozitivă şi viaţă veşnică.

Mai ţine cineva minte pozele alea cu copii subnutriţi din Africa la care dacă apăsai like Facebook dona 1$ iar dacă apăsai share 2$? Defapt ele cred că mai circulă doar că am reuşit să le elimin din feed-ul meu aşa că o să mă prefac că fac parte din istoria îndepărtată.

Mecanismul de propagare era foarte simplu, ţi se oferea să faci o faptă bună, să ajuţi un copil bolnav care moare de foame undeva pe glob, fără să ţi se ceară nimic în schimb… un click şi gata, brusc ai devenit un om mai bun.

Desigur, presupunând că nu erai chiar redus mintal bănuiai că e destul de improbabil ca gestul tău să se materializeze într-o donaţie, dar mnah, tu ţi-ai făcut datoria, tu eşti om bun, ai primit karma, ai locul asigurat în rai, şi partea bună e că te-a costat doar un click. Desigur există şi alte metode de a ajuta copiii bolnavi din Africa, dar asta ar implica să te informezi, să cauţi o fundaţie care chiar ajută acei oameni, să donezi bani, e complicat şi costisitor. Un click e mai simplu.

Cu timpul însă, lumea a înţeles că e vorba scam, şi la fel ca şi Boc şi MRU aceste postări au început să devină irelevante în 2015. Dar nevoia de a face fapte bune prin câteva clickuri nu a dispărut, şi a apărut poza de profil prin care îţi exprimi solidaritatea faţă de chestii.

S-a legalizat căsătoria între persoane de acelaşi sex în USA? E cvasi-irelevant pentru mine în România dar o să-mi pun curcubeu peste poza de profil pentru că vreau să arăt că nu sunt homofob, ci o persoană tolerantă şi educată.

Atentat terorist la Charlie Hebdo? Poza de profil cu Je suis Charlie, ca să îmi manifest solidaritatea faţă de victime.

Incendiu în Colectiv? Clar poză de profil neagră, eventual cu banderolă cu tricolor sau lumânare (puncte bonus citate din Goodbye to Gravity), asta ca să demonstrez că sunt om normal cu empatie, care nu se bucură când oamenii mor în condiţii oribile.

La scurt timp după Colectiv au avut loc atentatele de la Paris şi evident toată lumea şi-a pus steagul francez peste poza de profil. Unii, care voiau şi mai multă karma simţeau că e bine să rămâi solidar cu cei din Colectiv dar în acelaşi timp să fii şi cu ăia din Franţa… dar ai doar o singură poză de profil… Nicio problemă:

12246843_499041323589293_6645372904827025287_n

Sau şi mai finuţ:

12241530_989757107733101_5352497782108243378_n

Versurile trupei Goodbye to Gravity traduse în română cu steagul francez deasupra.

Dar totuşi de ce ?

La fel ca în cazul copiilor subnutriţi care primeau un dolar/like, se bazează pe nevoia oamenilor de a face fapte bune, dar cu efort minim. Aici nu mai există miză materială, dar “oferi solidaritate”. Solidaritatea e o noţiune destul de abstractă şi lumea a înţeles că solidaritatea e atunci când printr-o imagine generică pusă la poza de profil arăţi că îţi pare rău pentru o tragedie în care au murit oameni. Îi ajută pe acei oameni în vre-un fel poza ta de profil? NU. La fel ca like-ul dat copiilor africani, nu aduce nici un beneficiu victimelor din Colectiv sau Paris. Dar tu, eşti solidar, ai făcut o faptă bună, să fii solidar e bine, ai primit puncte Karma şi ţi-ai crescut considerabil şansele de a ajunge în rai.

Pe lângă satisfacerea nevoii de a face fapte bune, poza de profil mai are un avantaj, le arăţi tuturor prietenilor tăi că tu eşti o persoană sensibilă, cu multă empatie, altruistă, în general un om bun care se gândeşte şi la binele semenilor… Ori asta, ori că eşti un ipocrit.

Nicio persoană normală nu se poate bucura de o tragedie cum a fost cea din Colectiv sau cea din Paris, niciun om normal nu vrea ca oameni nevinovaţi să moară într-un mod stupid. Practic ce vrei tu să demonstrezi e că nu eşti mai dezaxat decât restul populaţiei şi eşti cu siguranţă o persoană mult mai bună decât ăia din ISIS. Pe viitor pot sugera şi alte subiecte:

  • SUNT ÎMPOTRIVA PEDOFILIEI
  • NU UCID ÎN CHINURI GROAZNICE PISICI ŞI CĂŢEI
  • NU SUNT DE ACORD CU VIOLAREA BABELOR

 

Piureul de cartofi – în căutarea piureului epic.

OK, ştiu, toată lumea ştie să facă cartofi piure (sau ar trebui să ştie), dar în general lucrurile astea simple (ochiuri, omletă, grătar, etc) sunt cel mai adesea ignorate, şi făcute pe principiul că “e bun şi-aşa”, foarte mult nu greşesc, în principiu dacă nu comiţi crime împotriva umanităţii nu poţi strica un piure prea tare, va fi comestibil, dar eu fiind fan am pornit în căutarea celui perfect, sau mă rog, unul care să se apropie de perfecţiune.

Ca să fac asta am căutat cam toate variantele de făcut piure de cartofi de la cele mai simple (alea pe care probabil le faceţi şi voi acasă) la unele ridicol de complicate (fmm Heston Blumenthal) apoi le-am testat într-un fel de blind test, recunosc sondajul a fost făcut pe un grup restrâns, şi opiniile nu au fost în totalitate clare, dar totuşi am încercat să o ard cât mai ştiinţific.

piure

Testul a fost oarecum compromis de fiică-mea care a gustat din toate şi apoi a plecat cu vasul câştigător (spoiler, cel care are furculița) şi nevastă-mea a apucat să guste doar o lingură din el, și în opinia mea era cel mai reușit… dar totuşi vom considera testul relevant deci acum public reţeta oarecum votată ca fiind cea ideală, e varianta simplificată a variantei lui Heston Blumenthal (dacă vreți să vedeți rețeta inițială aici e episodul din ”How to cook like Heston”)

Deci ingrediente:

1 măsură cartofi (să zicem 1 kg)

1/3 măsură unt (să zicem 333,3 grame)

lapte (după gust… explic mai târziu)

sare (la fel ca laptele)

Preparare:

Se curăţă cartofii şi se taie în felii, se pot tăia şi în alte forme dar felierea e cea mai simplă şi eficientă. Îi clătim în apă să scăpăm de o parte din amidon, gen ăla de la suprafaţă… apoi îi punem la fiert până devin fierţi…  până poţi trece cu lingura prin felii…

Scurgem cartofii şi îi lăsăm să stea la uscat un pic să mai piardă din umiditate, apoi îi strivim, în mod ideal cu o presă de cartofi (e ca presa de usturoi doar că mai mare) dacă nu avem cu orice altceva.

Apoi punem o sită mare deasupra unui vas şi trecem rând pe rând cartofii prin sită… mda durează ceva… dar merită… bagi nişte cartofi în sită, apeşi cu lingura până trec pe partea cealaltă, repeţi… cam asta e… pe partea cealaltă iese piure deja destul de fin, aproape că s-ar putea mânca… aproape….

Acum e momentul să vă amintiţi cam câte grame aveau cartofii curăţaţi când erau nefierți… dacă nu i-aţi cântărit, apreciaţi ochiometric… cert e că e nevoie de minim 1/4 din acea greutate în unt, şi lapte… eu am făcut  cu 1/3 unt… iar lapte (în care a fost dizolvată sarea)… well ochiometric… cert e că e mai bine mai mult decât mai puţin, mie îmi place mai moale, dar dacă îl vreți mai tare puneți mai puțin sau chiar deloc (deja are destul de mult unt oricum).

În general cartoful va absorbi foarte repede laptele în exces, dacă totuşi nu o face sau vreţi piureul mai consistent se pune cratiţa înapoi pe foc şi se fierbe (amestecând continuu) până ajunge la consistenţa dorită… cam asta e.

Participanții au fost:

Pireu destul de clasic 25% unt, favorita soției mele, nefiind trecut prin sita a nu a ieșit complet fin, mai multă textură, per total foarte bun.

Rețeta lui Heston, atât în varianta cu 25% unt cât și cu 50% unt (da, 50%, e foarte bun, nu e prea mult)

Piure clasic, cu smântână lichidă în loc de unt și lapte (meh)

Cu cartofi copți în loc de cartofi fierți, bunicel.

P.S:

Pe locul doi s-au clasat la egalitate piureul facut după rețeta inițială a lui Heston cu 50% unt (adica 50 grame unt la 100 grame de cartofi) şi cel făcut fără a fi trecut prin sită, doar zdrobit voiniceşte cu aproximativ 25% unt+ lapte.