#foodreviews – episodul 6 – Caro Hotel & Restaurant

Caro e un hotel/restaurant pe care l-am remarcat de ceva vreme, dar l-am evitat din mai multe motive. In primul rând e restaurantul unui hotel, 90% din restaurantele care aparţin de hoteluri sunt naşpa, scrie şi în tribunal că aşa trebuie să fie ele, cu feţe de masă apretate, multe tacâmuri şi pahare pe masă, atmosferă de înmormântare, uneori mulţi oameni iesiţi în cofee break de la vreo conferinţă… ewwww.

Al doilea motiv e că e situat fix vis-a-vis de “cimitirul tineretii mele” respectiv liceul Aurel Lazăr…

Dar având în vedere că îmi tot apărea pe feedul de facebook cum că ar avea pizza şi meniul zilei şi că e bun (si e accesibil în pauza de prânz) am zis că merită încercat…

Atmosfera

Ok, asta e ca la toate celelalte restaurante de hotel la care am fost, nasoală, feţe de masă apretate, multe pahare şi tacâmuri pe masă, muzică în surdină, chiar mă bucuram ca veneam de la birou şi eram la costum altfel parca nici nu m-as fi asezat… Localul nu vrea sa epateze neaparat dar sa fie ceva frumos sa placa la toti corporatistii…

Servirea nu e rea dar nici nu excelează, o atitudine care indica mai mult o uşoară surprindere decât entuziasm gen “serios? a venit… s-a aşezat… oare ce vrea? te pomeneşti că vrea să mănânce? hai că poate pleacă… nu pleacă? ok, hai că mă duc să îl întreb ce vrea că m-a făcut curioasă…”.

Meniul e promiţător, feluri principale sunt destul de puţine (mai exact 13 preparate), când meniul are 40 de feluri e clar că măcar jumătate din ele vor fi scoase din congelator şi încălzite la microunde. Aici nu pare a fi cazul.

Iniţial am vrut să încerc un piept de pui învelit în bacon cu ouă poşate şi dovlecei, suna interesant… Din păcate mi s-a zis că durează aproximativ 40 de minute (OK, e bine că mâncarea e proaspăt pregătită, dar parcă se putea eficientiza un pic procesul de gătire), mă rog… până la urmă am luat:

Steak de vită Navaro (sau ceva de genu) cu sos de ciuperci şi piure de cartofi.

IMG_20160301_133242-2

Am menţionat deja că în România în general şi în Oradea în special nu există prea multă tradiţie în gătitul cărnii de vită. Iar ideea de “grătar în sânge” încă sperie multă lume. Aici am avut o surpriză plăcută. Am cerut să fie medium-rare şi… chiar a fost medium-rare.

IMG_20160301_133847-2

Condimentarea a fost şi ea plăcută, simplu, curat, se simţea aroma piperului proaspăt măcinat. Defapt singura critică pe care o pot aduce fripturii era carnea în sine… Era o bucată cu foarte puţină grăsime şi nu era chiar cea mai fragedă sau savuroasă vită pe care am mâncat-o. Oricum a fost foarte bună şi la 30 de lei porţia nu cred că puteam spera la ceva mai bun.

Sosul de ciuperci nu era rău deloc, poate un pic neutru, dar nici nu era cazul să eclipseze vita. Personal nu sunt fan al combinaţiilor dintre carne de vită şi sos alb, dar e vorba strict de preferinţele mele.

Per total o mâncare bună, corectă, nu te trimite în vreo Nirvana culinară dar e bună.

Încurajat de experienţa plăcută pe care am avut-o cu steak-ul de vită am zis să revin a doua zi să văd cum e pizza… (pe lângă cele 13 feluri principale au paste şi pizza). Poate nu ar fi trebuit.

Pizza Prosciuto Funghi

IMG_20160302_135343

Sosul roşu l-am adăugat eu încercând să salvez dezastrul, din păcate fără prea mare succes. Se spune că Pizza e ca sexul, când e bine e foarte bine şi când nu e bine tot e destul de bine. Eh în cazul de faţă pizza asta a fost varianta sexului surpriză… într-o închisoare… mexicană… cu un tip tatuat pe nume Jose Grande Pulos care e alergic la vazelină.

În primul rând a durat aproximativ 50 de minute… probabil în timpul ăsta au făcut şi brainstorming despre cum se poate crea cea mai proastă pizza din univers, caz în care au făcut o treabă destul de bună.

Nici măcar nu seamănă foarte tare cu o pizza, am mai făcut eu de câteva ori pizza în stare de ebrietate şi tot nu mă îndepărtam chiar atât de tare de ideea de bază. Măcar putea fi rotundă… Aluatul nu părea nici el unul de pizza… ştiu asta pentru că în partea de sus aluatul era încă necopt… dar compensa prin faptul că la bază era ars. Şunca părea tăiată de un copil cu dexteritate sub medie, cu cuţitul de întins unt. Noroc că după 50 de minute de aşteptare deja îmi era foame şi eram în întârziere aşa că am făcut un efort şi cu suficient sos roşu şi ardei iute am reuşit să mănânc cea mai mare parte a acestui dezastru culinar, că refuz să îi spun pizza.

Concluzie:

Înainte de toate, pentru numele a tot ce e Sfânt şi bun pe lumea asta, scoateţi pizza din meniu! Ce am mâncat era atât de departe de conceptul de pizza încât nu văd cum s-ar putea remedia. Ce nu merge, nu trebuie forţat…

Restul preparatelor par interesante, au şi meniul zilei (17 lei include cafea sau desert la alegere, există şi variantă vegetariană pentru cine e interesat), vita a fost bună, dacă puteţi trece peste atmosfera dubioasă (specifică oarecum restaurentelor de hotel) poate fi o opţiune. Dar sub nicio formă nu comandaţi pizza.

Note:

Servire: 6/10
Steak de vita cu sos de ciuperci: 8/10
Pizza Prosciuto&Funghi: 0/10
Raport Preţ/Calitate: 9/10 pentru steak-ul de vită 30 lei e super decent pentru o friptură de vită gătită bine, 0/10 pentru pizza (16 lei… dar era mult şi 1 leu).

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s